A. Dumitru
Odată, o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţie! Sunt foarte ofensată...
Circulăn-n lume vorba deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă....
Însăşi ideea aceasta îmi pare odioasă.
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi, bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Excroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil, nu vezi aşa prostie,
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă,
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea de maimuţe, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa zise „Mame”....
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar de aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici „sfinte” închiziţii, nici libertate-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri
Şi nici o îndoială ce duce la atesim,
Nici ordini modiale, nici materialism....
E adevărat că omul a coborât ca soi,
Dar, să fim rezonabili, n-a coborât din noi!


Gata si plimbarea la Sinaia...cu Amare Rromentza.
Cateva poze, in putinul timp liber avut la dispozitie.
Si iata si prima ninsoare...Cu fulgi mari si desi...se pare ca, pana la urma, vine si iarna.
Incepe sa miroase a sarbatori! :-)
Pe 7 nov '08 s-a nascut finuta, Bianca! Astazi am vazut pentru prima data poze cu minunea, scumpica foc!
Sa ne traiasca, sa fie sanatoasa si aiba parte de mult noroc si de un traseu frumos in viata!
Nanuta si nanutul te pupa dulce!
Inainte de a reactiona intr-un fel sau altul, ganditi-va cine va "priveste"....
Ca in fiecare an, cu ocazia Sfintei Parascheva, Iasul petrece. Anul asta chiar mai devreme, avand in vedere ca s-au implinit 600 ani de la "nasterea" orasului. De pe 5 octombrie s-a dat startul la distractie.
Tot orasul e in forfota, pana pe 15!
DEMISIE OFICIALA
Subsemnatul, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care
am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate
in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.
Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele mamei.
Mi s-a aprobat cererea de a trece in anul 2 la facultate. Inca 2 ani si...a doua specializare facuta... :-)
De astazi a inceput marea nebuneala... :-(
Postez mesajul pentru a-mi aduce aminte ziua in care a inceput, in speranta ca nu va dura o vesnicie.
Ziua de astazi.... una emotionanta. Am acceptat sa fim naseii de botez ai unei micute mult asteptata, Bianca :-) , fetita prietenei mele de suflet.
Sa speram ca vom fi sanatosi pana atunci, ca abia asteptam sa se intample evenimentul!
Sambata dimineata am ajuns la Lacu Rosu, la pranz am plecat la Praid sa vizitam salina, unde am stat cam o ora. Dupa Praid, a urmat Sovata, pe care am colindat-o in lung si in lat, pe jos si cu trenuletul de vacanta.
Cam toata ziua de duminica am petrecut-o in Cheile Bicaz si Lacu Rosu.
Asa ca, am mai pierdut timpul prin Piatra, am trecut prin Targul Neamt (Pipirig) si ne-am intors apoi in Iasi.

Am incheiat weekend-ul maraton cu o cina cu naseii. ;-)
Aici sunt poze de la munte...
Bagaje relativ finalizate...
Maine dimineata am pornit la munte, destinatia: Cheile Bicaz, Lacu Rosu si cine stie, poate mai apare ceva...
Sper sa prindem vreme buna, fara ploaie.
Astazi incep pregatirile pentru mini-vacanta de serbare a primului an de la nunta. ;-) Cat de repede a trecut...
Nu stam foarte mult, ca nu ne permite timpul, dar sunt sigura ca vom profita din plin de iesire.
Cum se poate termina o zi istovitoare sau plictisitoare, dupa caz?!
Va dau o idee: o plimbare in natura...ce spuneti?
Eu am experimentat in seara asta si a fost extraordinar; o plimbare in trei (eu, sotul si catelul ;-), cam de o ora si jumatate, in aroma de floare de tei si verdeata...
M-am incurcat printre atatea informatii.... Incerc sa ma familiarizez cu modul de functionare. ;-)
Se pare ca, in noile tendinte, se inscrie si realizarea unui blog. M-am conformat, asadar, situatiei si curiozitatii si....IATA... astazi am facut si lucrul acesta, pe care il aveam in minte de ceva timp.
Trebuie sa recunosc, insa, ca am fost stimulata si de o prietena in acest sens si mai ales de al meu sot, care ma sprijina in orice... ;-)






